Mâine pornim

Mâine pornim!

Foto: Călin-Andrei Stan se pregătește de Tirol antrenându-și drona deasupra Pădurii Bogata, județul Brașov.

Mâine, dis-de-dimineaţă, pornim spre Tirol. Așa că azi, înainte de bagaje, înainte de culcare, am cerut fiecărui membru al echipei din prima sesiune a Academiei de Aventură a National Geographic Traveler să-și dea în vileag, cât mai nemachiate şi în mai cu pijamale cu putință, aşteptările pe care le are de la această ieșire în Tirol. Cei care sunt încă online ne-au scris mai jos: insomniacii  mai mult, oamenii serioși  mai concis.

Cătălin Gruia: Sper ca Tirolul să mă facă să mă reîndrăgostesc de iarnă.
„De vreo 7 ani fug de iarnă. Probabil când eram mic mi-or fi plăcut sania, pârtiile, ţurţurii şi hocheiul cu bâte pe balta îngheţată din buza islazului. Însă de când am învăţat drumul spre lumea cealaltă – cu plaje tropicale, nuci de cocos şi hamace legănate de briza Mării Andaman – încerc să imit cât pot înţelepciunea păsărilor călătoare şi a ruşilor bogaţi care iarna umblă după vară…

Întâmplarea şi lenea mi-au ascuns schiurile timp de aproape 4 decenii. Da, poate m-aş fi văzut pe schiuri fără probleme, cu condiţia să fie totuşi pe o apă cu + 20 grade Celsius:)
Aşa că pe la începutul lui noiembrie, când am spus DA Tirolului de anul ăsta, mi-am dat seama că voi fi ceea ce se numeşte “câine surd la vânătoare”. Noroc că pe Valea Gurghiului unde locuiesc acum sunt nămeţi de jumătate de metru de vreo lună încheiată. Prietenul Zoki, mentorul meu săptămânal într-ale șahului și patronul magazinului de unde cumpăr cea mai bună pâine în fiecare dimineaţă, a coborât din podul casei lui nişte schiuri galbene made în RDG care “n-au mai văzut zăpadă de cel puțin 30 de ani”. Şi în fiecare zi m-am pus pe exersat pe dealul din spatele casei.
Ai încercat vreodată să stai într-un picior nemişcat, timp de 10 secunde – cu ochii închişi? E aproape imposibil. Aşa mi s-a părut la primele tentative schiatul ăsta al meu primitiv și legat românește cu sârmă… Însă încet-încet am progresat puțin, şi trag nădejde că aceste afirmaţii să se poată sprijini pe fapte și bețe de schi, rămânând cu nasul pe sus şi când m-oi vedea pe pârtiile din Tirol…
Oricând pornesc la drum, oricare ar fi destinația, spun înainte o mică rugăciune: dă-ne, Doamne, o aventură adevărată, bagă-ne în niscaiva belele care să ne scoată din zona de confort, adu-ne în cale niște localnici faini care să ne convertească spontan la dragostea de zona lor, ca niște apostoli la o nouă religie…
În cazul de față am o extra-dorință/așteptare de la această experienţă într-un loc considerat de mulţi a fi un rai hibernal: să mă facă să-mi redescopăr dragostea pentru zăpezile de altădată!”

Călin-Andrei Stan: Ne vedem la înălțime!
„Îmi plac aventurile și, mai ales, îmi place să descopăr destinații noi. Am un motto după care mă ghidez: nu contează destinația, ci cum este priveliștea acolo! În Tirol nu am ajuns încă, deși <<pragul>> Austriei l-am trecut de nenumărate ori. Nu știu să schiez, dar am o curiozitate veche pentru zonele de schi ale Austriei. Și, deși prefer oricând marea și liniștea adâncurilor, îmi plac și înălțimile și zborul. Așadar, aștept cu nerăbdare să aflu dacă motto-ul meu se potrivește și aici: Tirol, ne vedem la înălțime!”

Adrian Crapciu: Experiențe!
„În ultimii 4 ani, câteva accidentări și mai apoi rătăciri pe insulele Indoneziei m-au ținut departe de zăpadă, pârtie și snowboard. Se pare că 2017 se vrea altfel și cine sunt eu să mă opun?… Consider că, la fel cum cărțile sunt importante pentru minte, și experienţele sunt importante pentru suflet. Ce-mi doresc de la această aventură National Geographic în Tirol? Experiențe!”

Roxana Farca: Tirol – înainte!
„Austria a fost prima țară pe care am descoperit-o în Vest. La mulți ani după, a rămas cea dintâi în sufletul meu și cea mai frumoasă poartă pe care o puteam deschide către lumea cea mare. Am de acolo amintiri diverse și locuri pe care le-am numit <<pereche>>. Pentru că nu schiez (cel puțin nu până acum, deși îmi tot propun să învăț, de câțiva ani buni), nu am călătorit niciodată în Austria iarna. Așa că abia aștept întâlnirea cu această prietenă veche, de data aceasta gătită în haine de iarnă. Ceva îmi spune că tabloul ce-mi va rămâne în suflet, după această aventură, va fi greu de pictat în cuvinte. Promit totuși că voi încerca să o fac, cât de bine voi putea, în zilele ce urmează.”

Narcisa Suruianu: Mereu mai mult!
„Peste câteva ceasuri plec la drum într-o nouă aventură, pentru a patra oară în Austria. Suntem în plin sezon de schi, dar eu vreau mai mult şi îmi place la nebunie că de fiecare dată când am fost în Austria am găsit mai mult. Pe lângă zecile, sutele de kilometri de pârtii impecabile, apres-ski-urile unde de fiecare dată vreau să stau toată ziua, priveliştea, pe lângă serviciile ireproşabile, mi-a plăcut de fiecare dată
faptul că experiența unei vacanțe la schi este despre mai mult decât atât. Am avut ocazia în celelalte excursii în Austria să intru în restaurante tradiționale, ba chiar să şi învăț să gătesc Pinzgauer Kasnocken, am cântat Yoleleleihuuu, am mers la saună, am făcut <<snow shoes hiking>>, am vizitat muzee, orăşele montane şi, bineînțeles, am învățat să schiez.
În aventura ce începe peste câteva ore, sper şi mă aştept să descopăr iarăşi mai mult decât bine cunoscutele pârtii. Abia aştept să văd celebrul restaurant ICEQ în care a jucat James Bond, să vizitez ateliere în care se produc obiecte tradiționale, să urc până la cabanele montane, să învăț să gătesc vreun fel local de mâncare şi, cine ştie, dacă vremea ține cu noi, poate chiar voi zbura cu parapanta peste munți. Austria, here I come!”

Posted in Aventura NatGeo, National Geographic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *