Desculta in zapada

Desculță în zăpadă

Desculta in zapada

Cred că cel mai grav lucru care i se poate întâmpla unui copil este să crească mare, să devină acel adult responsabil pe care părinții l-au învățat că joaca e pentru copii și că de la o vârstă în sus nu mai e loc de prostii.

Din fericire, lumea în care trăim și călătorim devine tot mai mult un loc de joacă pentru orice vârstă. Acoperirea nevoilor de bază e mult mai facilă, cel puțin pentru o parte dintre noi, chiar dacă riscăm un program fix de la nouă la șase. Dar nu mai suntem atât de legați de un loc și mai găsim încă momente să copilărim și să ne jucăm.
În ultima seară în Sölden am țopăit în plină ninsoare și am scos limba la cer, așteptând, ca un prădător leneș, să pice fulgii cei mai grași în capcană. Erau destui pentru toată lumea, nu aveam de ce să am remușcări. În timpul acesta, pe pârtia abruptă de la stația intermediară a gondolei Gaislachkoglbahn, schiori pricepuți coborau luminând noaptea prin costumele lor sau prin artificiile pe care le purtau. Ritmul muzicii era irezistibil, DJ-ul știa să îndemne lumea la mișcare, iar eu săream în sus ca un copil care a descoperit pentru prima dată zăpada. Spectacolul a fost impresionant, se întâmplă în fiecare miercuri și poate fi precedat de o cină copioasă la Tiroler Stube, restaurantul de la 2.174 m. Tot miercuri seara se poate face schi nocturn, dar pentru asta mai am încă de depășit faza de bebeluș. Așa că am coborât tot cu gondola și am decis că am putea măcar să testăm atmosfera dintr-un bar après ski. Și ce să vezi? Am dat acolo peste un mare și vesel grup de români și un DJ austriac pus la punct cu hiturile românești. Cât despre adulți serioși și responsabili… n-am văzut nici urmă de clăpar de așa ceva.

A doua zi, obosiți după o noapte scurtă și antrenantă, am pornit spre Fügen, a doua destinație a aventurii noastre. Nu înainte de a opri pentru o baie în apele calde de la Aqua Dome, termele din Längenfeld. Construcția așezată într-o vale, printre munți, are un design foarte interesant și proporții deloc de neglijat, chiar dacă se încadrează frumos în peisaj. Eu abia așteptam să ajung în pâlniile cu apă fierbinte de afară, iar după ce le-am testat pe toate și m-am moleșit de la atâta căldură, am căutat până am găsit și piscina cu apă răcoroasă, aflată tot la exterior. Nu știu dacă temperatura aerului depășea zero grade, dar întotdeauna mi s-a părut extraordinar să te bălăcești iarna, în aer liber. Bazinul rece nu era la fel de frecventat de oaspeți, așa că am avut momente în care am putut să mă bucur singură de el, să fiu prima care face valuri, nu înainte de a admira crestele înzăpezite care se reflectau în oglinda apei. De la asta până la primii pași în zăpadă, desculță și în costum de baie, nu a fost decât un pas. Copilul din mine s-a distrat de minune, iar Adrian a surprins acest moment, fapt pentru care îi mulțumesc!

Gata? Încă nu! În Tirol poți să te bucuri de copilărie mult mai mult, în nenumărate forme. Mi-a fost și rușine să-i spun fetei mele, la telefon, că m-am dat cu sania pe o pârtie de trei kilometri, special amenajată pentru așa ceva. Rușine nu pentru că am făcut asta, ci pentru că știam cât de tare mă va invidia. Culmea e că mi-a fost și frică, mai frică decât atunci când am zburat cu parapanta. Puținii neuroni care își iau vârsta prea în serios mi-au jucat festa asta, probabil. Cu toate acestea, când am ajuns la capăt, în ritm de melc, am întrebat: Gata? Acum când începea să-mi placă și mie?

Era gata, din păcate, așa cum este și această poveste. Dar vin și altele, stai pe-aproape.


Urmărește și alte aventuri, căutând după hashtagul #aventura NGTirol sau pe pagina de facebook LumeaMare, unde postez în timp real.

Foto: Adrian Crapciu

Posted in Aventura NatGeo, National Geographic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *