Poza zilei: Ultimele raze de soare la Innsbruck. Foto: Călin-Andrei STAN

Cătălin: Jurnalul unei zile pe repede înainte

Poza zilei: Ultimele raze de soare la Innsbruck. Foto (ambele): Călin-Andrei STAN

„Pe repede înainte, spre inima Alpilor!” – am fi vrut noi nerăbdători. Dar și mai bine: festina lente, cum a vrut soarta. Zen, man! Că până la urmă tot cum o putea/vrea Domnul (mă refer la cel de la ghişeu) se întâmplă totul…

ora 6.45

Iarna vrajbei dintre funcţionarii Tarom şi pasagerii zborului RO 315 către Munich a viforit dezlănţuit în dimineaţa zilei de 9 ianuarie – cu injurii, vociferări și nervi, de ambele părţi. Pe nesimţite, din frunțile ghişeelor de check-in începuseră să curgă ameninţător, ca într-un manga japonez de groază, cozi rasta, tot mai lungi, tot mai vocale cu pasageri ce se temeau pentru zborul lor. Partida funcționarilor de la check-in nu mai prididea să scuze bătrâna bandă de bagaje obosită ce mergea aleatoriu, cu tot mai lungi intermitenţe. Chiar și bunul Dumnezeu, dacă în infinita-i mizericordie, le-ar fi dat o pereche de cărţi de joc, tot n-ar fi putut împăca uşor cele două tabere: prea strigau aprins unii: „Popa prostu'”, alţii: „Nu te supăra, frate!”

Am mai trăit câteva experienţe demne de zona crepusculară şi anul trecut când am zburat din Bucureşti, dar e pentru prima oară că am ajuns să mă gândesc la Otopeni ca la un aeroport nesigur. Şi nu mă refer aici la bombe, atentate sau alte prostii din lumea civilizată, ci pur şi simplu la faptul că nu mai poţi fi sigur că prinzi avionul, oricât de devreme ai veni.

Am petrecut așa o oră foarte palpitantă la baggage drop-ul nr. 11 împreună cu ceilalţi membri ai echipei Aventura NGT Tirol. Curând însă frica difuză că vom pierde avionul mi-a fost înlocuită de panică adevărată ascultând poveştile Narcisei Suruianu şi ale lui Adrian Crapciu despre experienţele lor de zbor cu parapanta (care mă paşte şi pe mine chiar mâine). Mare adevăr: cui pe cui se scoate!

Până la urmă, stăruinţele, oricât de împiedicate, ale ţestoasei aeriene au câştigat cursa cu goana fricii mele iepureşti că vom pierde avionul. Taromul şi-a văzut de treabă şi am decolat. E drept, cu aproape 2 ore întârziere, dar totuşi am decolat. Am mai strănutat o dată pe pământ românesc, dorindu-mi însănătoşire grabnică, şi mie, şi Taromului, și am zburat optimist spre Tirol exact în momentul când soarele a răsărit din nori transformând o dimineaţă căznită şi mohorâtă în preludiul luminos al unei aventuri.

ora 11.30 

Am aterizat în Munich, şi după încă trei cozi mai mici – la pașapoarte, bagaje și un birou de închirieri Avis rent-a-car foarte solicitat – am ajuns la pasul următor: ne-am luat un van Mercedes Vita, redacţia noastră mobilă pentru următoarele 7 zile. Pe motorină – ne-a avertizat doamna de la închirieri. Am botezat-o Giggi van. Și cu Călin Stan la volan și Dumnezeu înainte, am pornit-o cu încredere spre Solden.

Au urmat vreo două ore şi jumătate în maşină – cu privit pe fereastră la pâlcurile de pădure frumoasă, la munţi şi zăpadă, şi visat cu ochii deschişi la ce ne așteaptă în zilele următoare. Tirolul e al treilea land ca mărime din Austria, cuibărit între Germania – la nord, Italia – în sud şi Elveţia în vest. Aici e patria snowboardului, a schi-fondului, freeride-ului sau a săniușului, o adevărată Mecca pentru iubitorii sporturilor de iarnă, cu peste 5.000 km de pârtie, 1.200 de instalații de transport, cinci ghețari sau 30 de snowparcuri… Nu sună a film S.F.? Copiii pot învăța să schieze la una dintre cele peste 300 de școli de schi sau să se distreze pe oricare dintre cele 250 de pârtii de săniuș. Aici e de mine!

ora 15

Oare am ațipit? Tragem pe dreapta pentru o pauză de masă. Am ajuns în Innsbruck. Oriunde te-ai duce, acum ca şi în trecut, nu poţi ocoli capitala Tirolului, gazdă a două ediţii ale Jocurilor Olimpice şi un adevărat hub pentru peste 12 staţiuni de schi aflate la doar 30 de minute cu maşina. După câțiva pași cam grăbiți prin oraș (unde e baia?), am intrat în celebrul Goldener Adler, o casă de oaspeţi care funcţionează neîntrerupt de pe la anul 1500 şi care a fost vizitată de o pleaiadă de capete încoronate şi celebrităţi. După o masă copioasă, cea mai bună siestă e un tur scurt al orașului sub bagheta Antonellei Placheta. Neapărat de revenit în Innsbruck pentru explorări pe îndelete!

ora 18.40

După încă o oră și jumătate şi alţi 100 kilometri, Giggi van ne-a depus în Solden la Alpengasthof Gruner. Şedinţa de redacţie la cina de la 20. Apoi fiecare se retrage în camera lui. La laptopuri, fraţilor! Şi apoi la odihnă, că mâine luăm cu asalt Solden!

#aventuraNGTirol

Cătălin Jurnalul unei zile pe repede înainte

Oraşul Innsbruck, văzut din cel mai frumos punct de bellvedere din centrul istoric: terasa Caffe 360. Ajungi aici urcând cu liftul, din galeriile comerciale din centrul vechi, până la etajul 7.

Posted in Aventura NatGeo, National Geographic.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *